Scrisoarea pastorului Saeed Abedini de la închisoarea din Iran

„Aceste zile sunt foarte friguroase. Mica fereastră a celulei mele are geamul spart şi din această cauză aproape că nu pot dormi din cauza frigului. Tratamentul pe care îl primesc din partea colegilor de închisoare este de asemenea rece, uneori chiar ostil ….”

Sărbătorile sunt prilejuri de multă bucurie, dar şi de tristeţe şi durere pentru acei care nu pot să fie împreună cu cei dragi. Acesta este cazul lui Saeed Abedini, pastorul americano-iranian, deţinut în Iran, care va petrece cel de-al treilea Crăciun după gratii.

Din situaţia lui atât de dificilă, a trimis o scrisoare în care povesteşte cum înfruntă aceste momente de durere şi îşi reafirmă credinţa lui în Isus şi convingerea de a da totul pentru Evanghelie.

Abedini a fost întemniţat şi condamnat la opt ani de închisoare, din care a efectuat deja doi ani. Cu toate eforturile diplomatice în vederea eliberării lui, Iran îşi menţine decizia cu fermitate.

Recent, un membru al familiei a primit permisiunea să-l viziteze la închisoarea din Rajai Shahr şi prin intermediul acestuia a trimis o scrisoare a cărui conţinut îl prezentăm în continuare:

„Aceste zile sunt foarte friguroase. Mica fereastră a celulei mele are geamul spart şi din această cauză aproape că nu pot dormi din cauza frigului. Tratamentul pe care îl primesc din partea colegilor de închisoare este de asemenea rece, uneori chiar ostil. Unii nu mă iubesc pentru că sunt un convertit şi un pastor. Mă privesc cu ochi răi, ca pe cineva care şi-a trădat religia. Gardienii nu au putut suporta nici măcar crucea de hârtie pe care o aveam la gât, ca simbol al credinţei mele şi pe care mi-am făcut-o pentru a celebra naşterea Mântuitorului meu. Acesta este primul Crăciun când nu mai am nici un contact cu familia mea, deoarece toţi se află în afara ţării. Acest lucru face ca acest Crăciun să fie o etapă dificilă, rece şi dureroasă. Mi se pare că sunt singur, fără nimeni care să mă însoţească.

Aceste condiţii de frig şi durere m-au făcut să mă întreb de ce Dumnezeu a ales etapa cea mai dură din an pentru a deveni om şi cum a venit El în lume în condiţia umană cea mai vulnerabilă, ca un bebeluş. De ce Dumnezeu a ales locul cel mai dificil pentru a se naşte, îndurând frigul? De ce Dumnezeu a ales să se nască în ieslea unui staul, unde este frig, este mizerie, este anti-igienic şi un miros neplăcut? De ce naşterea lui Isus este de aşa manieră, că nu este vorba doar de o condiţie fizică dură, ci şi de o situaţie socială dificilă? Trebuie să fi fost foarte ruşinos pentru Maria şi pentru Iosif faptul că ea era însărcinată înainte de nuntă într-o societate religioasă precum era a lor.

Dragi fraţi şi surori, esenţa Evangheliei nu constă doar în a prezenta istoria lui Isus, ci şi cheile despre cum trebuie să trăim şi să slujim şi noi ca Isus. Noi astăzi, ca şi El, ar trebui să ieşim din zona noastră de confort pentru a proclama Cuvântul care aduce viaţă şi mântuire prin credinţa în Isus Hristos, pedeapsa păcatului pe care el a plătit-o la cruce şi proclamarea învierii Lui. Trebuie să fim capabili să tolerăm frigul, dificultăţile şi ruşinea cu scopul de a-l sluji pe Dumnezeu. Trebuie să fim capabili să depăşim răceala şi întunericul acestei lumi. Aşa vom fi capabili să aducem dragostea arzătoare a lui Hristos în frigul iernii a celor ce sunt spiritual morţi. S-ar putea să trebuiască să ieşim din comoditatea vieţilor noastre, să lăsăm îmbrăţişarea dragostei din familiile noastre, pentru a intra în încăperea vieţii altora, aşa cum este pentru mine în al treilea Crăciun consecutiv. S-ar putea să ne numească proşti şi trădători, să ne confruntăm cu multe dificultăţi, dar obiectivul nostru trebuie să fie crucificarea voinţei şi a dorinţelor  noastre, tot mai mult, până când lumea o să ne asculte şi va înţelege adevărata semnificaţie a sărbătorii Naşterii Domnului.

Crăciun semnifică faptul că Dumnezeu se apropie atât de mult încât El vrea să intre în inimi şi să transforme vieţile, luând durerea cu o bucurie de nedescris.

Crăciun semnifică manifestarea strălucitoarei glorii a lui Dumnezeu în naşterea unui copil numit Emanuel – Dumnezeu cu noi.

Crăciunul este ziua în care căldura focului dragostei lui Dumnezeu a strălucit în întunecatele şi friguroasele inimi din această lume de muritori.

În acelaşi fel în care căldura nucleului Pământului sfărâmă pietrele, dragostea arzătoare a lui Dumnezeu-Isus Hristos, ajunge pe pământ din sânul fecioarei Maria, pentru a topi inimile împietrite de păcat şi blestem, eliminându-le din viaţa noastră. Într-o formă asemănătoare, lucrarea Duhului Sfânt este o ploaie de foc ce vine din sfinţenia şi mila lui Dumnezeu, care coboară în trupurile noastre, în suflet şi în duh şi aduce Lumina lui Hristos la noi şi prin intermediul nostru luminează, dă căldură acestei lumi. El este cel care schimbă lumea noastră, într-o lume plin de pace, bucurie şi dragoste, ce este foarte diferită de întunericul, frigul şi iarna în care trăim. Aleluia !!!

Aşa că de aceste sărbători lasă ca dragostea lui Hristos să intre precum lava în inima ta, să te facă să arzi, dispus să plăteşti, oricare ar fi preţul pentru a duce această dragoste lumii reci care te înconjoară, transformând-o cu adevăratul mesaj al Crăciunului”.  

Pastorul Seeed Abedini, soţia lui Naghmeh şi cei doi copii

Sursa: Protestante Digital

#BisericaPrigonită #Iran #închisoare #SaeedAbedini #persecuţiereligioasă