Rugăciunea vameşului – Luca 18:9 – 14

Demult nu m-am suit la Templu Că am de lucru mult la vamă Dar azi la ceasul rugăciunii Vreau să mă duc, deşi mi-e teamă.

Dar iată-mă că sunt aici Ajuns în pragul Casei Sfinte Nu pot privirea să-mi ridic Vreau să mă rog şi n-am cuvinte.

Toţi mă privesc şi-şi zic în gând Ce caută aici acest nemernic Romanilor el s-a vândut Nu-i ca şi noi, nu-i om cucernic.

La Casa Ta n-am adus zeciuiala Chimenul şi mărarul l-am păstrat Ca să postesc prea mare-i oboseala Şi nici dreptate nimănui n-am dat.

Acolo când stăteam la vamă Pe fraţii mei eu i-am năpăstuit Le luam toţi banii fără de zăbavă Mai mult decât romanii m-au silit.

Sunt vinovat, o Doamne fie-ţi milă O iartă-mă că sunt un păcătos Revarsă doar un strop de îndurare Ridică-mă că sunt atât de jos.

Mergând spre casă simt o uşurare Să-mi las povara n-a fost prea târziu Mă voi sili să fiu mai bun de-acuma Şi-n Templul Tău, acasă să mă ştiu.

ººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººººº De eşti un fiu pierdut precum acesta Ce lumii te-ai vândut pe preţ de-argint Priveşte căci eşti gol pe dinăuntru Nu ai nimic în jur decât pământ.

Există-n cer un Domn ce te aşteaptă Găseşte-un loc unde să-ngenunchezi Caută-i pe fraţii care te ascultă Şi roagă-te cu ei chiar de nu crezi.

În rugăciune poţi să-ţi laşi tot greul Ce sufletul ţi-l ţine strâns legat Şi Domnul Sfânt în marea-I îndurare Pe veci te face liber, te scoate din păcat.

(Portul Genova – Italia – 30.03.2013)

#rugăciune #vameş