O Evanghelie eficientă – 1 Tesaloniceni 1:1 – 10

Cele două scrisori ale lui Pavel adresate Bisericii din Tesalonic ne introduc într-o învăţătură nouă, legată de vremurile sfârşitului. John Stott, în comentariul său erudit asupra celor două epistole, le-a intitulat cu sintagma: „Pregătirea Bisericii pentru venirea Regelui”

Dar în prima parte, apostolul Pavel este nevoit să-şi prezinte perspectiva lui personală privind lucrarea pe care el a făcut-o în Tesalonic. El predicase Evanghelia acolo, mai mulţi oameni se convertiseră şi lucrarea prindea contur. Dar opoziţia iudeilor, care s-au aliat cu nişte oameni fără căpătâi din mulţime, l-au determinat pe apostol să plece pe ascuns din cetate, deoarece îi era în pericol viaţa. În mod sigur opozanţii lui Pavel au încercat să exploateze fuga acestuia, făcând din el un impostor, mânat de interese personale, cu nimic deosebit de alţi predicatori şi filosofi itineranţi care şi-au expus ideile, trecând pe acolo.

Dar ceea ce este demn de reţinut, este faptul că în ciuda scurtei şederi a lui Pavel acolo, cumulată cu plecarea lui inopinată, lucrarea din biserică a continuat, a crescut şi a devenit publică. Tocmai din aceste motive, în capitolul 1, Pavel îşi exprimă nemărginita bucurie când a primit prin Timotei, veşti atât de plăcute de la Biserica din Tesalonic. Care să fie oare secretul, unui astfel de succes? Din punct de vedere uman, formarea unei comunităţi noi, care înregistrează creşteri importante şi care să devină cunoscută de publicul larg, într-un timp atât de scurt şi într-un climat de opoziţie şi persecuţie, nu are nici o logică. Şi dacă din acest punct de vedere, nu-i găsim nici logica şi nici explicaţia, atunci dezlegarea misterului trebuie să o căutăm în altă parte. Iar această altă parte, este în sfera divinului, dacă în cea a umanului nu o găsim. Evanghelia propovăduită de Pavel nu este de obârşie omenească. Este Evanghelia Lui Dumnezeu şi dacă pornim de la această premisă, atunci lucrurile se schimbă. În Tesalonic Evanghelia a devenit eficientă, oamenii au crezut în ea, s-au întors la Domnul, au format o biserică şi apoi au pornit ei înşişi să-i evanghelizeze pe alţii. Pornind de la aceste versete din capitolul 1, am identificat câteva motive pentru care Evanghelia a devenit eficientă în Tesalonic.

1. O Evanghelie eficientă, este rezultatul unei predicări eficiente. (vers. 5) În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.

Acesta este primul pas. De unde vor ştii oamenii dacă nimeni nu le spune nimic. Pavel a intrat în Sinagogă şi timp de trei zile de Sabat a vorbit cu oamenii din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi (F.A. 17:3). Am auzit uneori această afirmaţie: „du-te şi predică şi dacă este necesar foloseşte şi cuvinte”, care este adevărată dar numai pe jumătate. Sunt perfect de acord că trăirea etică a credincioşilor pregăteşte terenul şi este necesară, dar nu este determinantă, dacă rămâne doar la atât. Trebuie să mergem mai departe şi să le spunem oamenilor despre Dumnezeu, despre vinovăţia noastră, despre jertfa lui Hristos, despre Cer şi despre Iad. Numai atunci lucrarea este completă şi Evanghelia va deveni eficientă.

Într-o declarație foarte personală, înregistrată video, posibil cu un telefon mobil, comicul american Penn Jillette, foarte cunoscut pentru ateismul său declarat și militant și pentru poziția sa politică liberal-extremă, povestește momentul în care un creștin s-a apropiat de el ca să-i ofere o Biblie, după unul din show-urile sale din Las Vegas. Penn descrie cum acea persoană s-a prezentat într-o manieră onestă, directă și autentică pentru a face prozelitism (prozelitism este efortul și angajamentul de a câștiga alte persoane, care să-ți accepte convingerile). Fără să ezite, privindu-l în ochi, și recunoscând că se află în fața unei persoane mature și responsabile, i-a înmânat o Biblie. Comentând apoi această scenă, Penn a spus: „Nu am nici un respect pentru persoanele care nu fac prozelitism. Nu le respect absolut deloc. Dacă crezi că există un cer și un iad și că există persoane care ar putea să meargă în iad, sau să nu aibă viața veșnică, sau orice altceva asemănător, și gândești că nu merită efortul să-i spui deoarece este incomod din punct de vedere social …. Cât de mult trebuie să urăști pe acea persoană, crezând că există viață veșnică și tu să nu-i spui nimic”?

1. O Evanghelie eficientă este rezultatul muncii în echipă. (vers. 1) Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos.

Pavel se prezintă tesalonicenilor împreună cu Silvan (Sila) şi Timotei. Erau tovarăşii şi colaboratorii lui, iar Pavel îi evidenţiază, indiferent de volumul şi de calitate muncii pe care aceştia au depus-o. De fapt, acesta este un obicei des întâlnit în epistole, ca Pavel să se prezinte alături de cei care îl însoţeau, sau să prezinte saluturi la cei pe care i-a lăsat în anumite biserici să continue lucrarea. Astfel întâlnim expresii ca: tovarăş de lucru, tovarăş de luptă, tovarăş de jug, tovarăş de temniţă. Unii dintre aceştia erau anonimi, care probabil sunt evidenţiaţi într-un singur verset, dar fiecare a fost important şi necesar în locul în care a fost nevoie de el.

Apolo, personajul carismatic, cu o oratorie excelentă, care apare în Faptele Ap. 18, este luat imediat în echipă. Probabil noi astăzi, pe un predicator care nu cunoştea decât botezul lui Ioan, l-am fi trecut imediat pe lista ereticilor. Dar Aquila Şi Priscila, tovarăşii de lucru ai lui Pavel în Efes, l-au luat cu ei şi i-au arătat Calea lui Dumnezeu mai în detaliu. Apoi, cu scrisori de acreditare de la fraţi, a fost trimis în Grecia să predice. Isus zis Iust, este cel care l-a mângâiat pe Pavel în momentele lui de deznădejde, iar Epafras l-a susţinut în rugăciune (Coloseni 4:11, 12).

Împăratul Saul din Vechiul Testament, chiar dacă a rămas ca un personaj negativ, datorită neascultării, dar la acest capitol ne dă o lecţie: În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor; şi de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua cu el. (1 Samuel 14:52).

Dacă vrem ca Evanghelia pe care noi o predicăm să fie eficientă, trebuie să lucrăm în echipă. Avem un duşman comun, un obiectiv comun şi slujim aceluiaşi Dumnezeu.

1. O Evanghelie eficientă trece peste orice fel de opoziţie şi persecuţie. (vers. 6) Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; (1 Tesaloniceni 1:6)

Evanghelia a întâmpinat piedici multe şi diverse încă de la început. Pavel a ajuns să fie prigonit şi chiar arestat pentru că propovăduia Cuvântul, dar cu toate acestea Evanghelia a înaintat şi a avut succes. El însuşi mărturiseşte acest lucru, când îi scrie lui Timotei: Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. (2 Timotei 2:8-9). În capitolul următor, după ce Pavel enumeră câteva din persecuţiile îndurate, spune că persecuţia va rămâne ca o lege permanentă de-a lungul timpului, pentru toţi acei care vor dori să trăiască cu evlavie în Hristos.

Şi în acest caz, este dificil de găsit o explicaţie, privind perseverenţa şi consecvenţa în persecuţie a celor care s-au întors la Domnul. Numai acei care se află în situaţie pot să-şi explice acest lucru. Întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţă, aduce cu sine pace lăuntrică şi bucurie sufletească, stări pe care ceilalţi oameni nu le-au experimentat. De asemenea, aduce speranţă, care ancorează sufletul credinciosului într-o nouă realitate care depăşeşte limitele cunoscute de om, trecând dincolo în realitatea veşniciei. Cu o astfel de încredere, cumulată cu bucuria şi pacea interioară, se pot depăşi toate piedicile şi îndura orice nivel de persecuţie. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18)

1. Evanghelia este eficientă datorită alegerii fiecăruia. (vers. 4) Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.

Dumnezeu porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, dar Dumnezeu nu obligă pe nimeni. Fiecare este liber să aleagă. Domnul Isus a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. (Luca 9:23). Poţi să alegi să-l asculţi şi să-l iubeşti pe Dumnezeu şi poţi alege să-i întorci spatele.  Dar odată ce oamenii au auzit Cuvântul, ei sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu de răspunsul lor la oferta Evangheliei.

Probabil că acei care predică sunt uneori îngrijoraţi de rezultatele muncii lor. Dar să nu uităm că în cele din urmă, cel care face să crească, este Dumnezeu: Eu (Pavel) am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească: (1 Corinteni 3:6). Duhul Sfânt este cel care îi convinge pe oameni de vinovăţia lor şi de nevoia de a se întoarce cu faţa spre Dumnezeu prin pocăinţă.

1. Evanghelia care este eficientă, va ajunge să fie cunoscută, publică (vers. 8, 9) În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat.

O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă, sunt cuvintele Domnului Isus, spuse în contextul în care vorbeşte ucenicilor despre faptul că ei trebuie să fie lumina lumii (Matei 5:14). Aşa cum spuneam la început, deşi este în afara oricărei logici, formarea unei comunităţi creştine în acea vreme când totul şi toţi erau împotriva ei, această biserică s-a format, a crescut şi a devenit cunoscută. Credinţa celor din Tesalonic s-a răspândit pretutindeni, iar acei care au auzit, cunoşteau detalii atât despre speranţa lor nouă, cât şi despre modul lor de viaţă schimbat.

Uneori chiar şi circumstanţele potrivnice în care suntem nevoiţi să ne trăim credinţa şi să predicăm Evanghelia, sunt mijloace prin care ajungem mai repede la sufletele oamenilor. Pavel era în temniţă, când a scris epistola către Filipeni, dar de acolo el mărturiseşte Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. (Filipeni 1:12-13). Cei care se aflau la curtea împărătească au aflat de credinţa în Hristos, chiar dacă preţul plătit de apostol nu a fost mic.

Noi suntem chemaţi să răspândim Cuvântul Evangheliei în lumea aceasta. Noi suntem semănătorii. Să ne facem partea noastră şi apoi Dumnezeu îşi va face partea lui. Evanghelia va deveni eficientă, oamenii se vor întoarce la Dumnezeu, vor experimenta bucuria mântuirii, apoi ei înşişi vor semăna Cuvântul la alţii. Numai aşa Evanghelia va ajunge până la marginile pământului.

#1Tesaloniceni #Evanghelie #Pavel