Călătoria unei femei din Afganistan spre „libertate”
- Biserica Eben Ezer Castellon
- 1 mai 2014
- 5 min de citit
O femeie musulmană, originară din Afganistan, mărturiseşte cum s-a convertit la creştinism, după ce l-a implorat pe Isus în timpul unui naufragiu în Mediterana.
Refugiaţi din Hellenic Center
Întâmplarea a fost relatată de portalul Assist News Service şi publicată de NoticiaCristiana.com. Conform acestor surse, femeia a fugit din ţara natală spre Europa, cu scopul de a găsi o viaţă mai bună. Traversând Marea Egee într-o barcă de mici dimensiuni, cu scopul de a ajunge în Grecia, ajungând aproape de Atena, barca a intrat într-o zonă în care marea era agitată, valurile lovind puternic mica ambarcaţiune.
„M-am urcat într-o mică barcă cu alţi 65 de afgani. Ne îndreptam înspre Italia dinspre Turcia, însoţiţi de contrabandişti călăuze. O furtună se apropia cu vânturi puternice şi ploaie, care a căzut peste noi făcând ca barca să se izbească de stânci. Valurile erau hotărâte să ne răstoarne ambarcaţiunea. Nu am mâncat nici nu băut timp de trei zile. Femeile şi copiii plângeau şi s-au îmbolnăvit. Mulţi erau pe punctul de a-şi pierde cunoştinţa. M-au separat de copiii mei care erau în altă parte a bărcii şi nu puteam să ajung la ei.
Oamenii au început să recite stihuri din Coran şi să le repete odată şi încă o dată. Strigătele: o să murim!, o să murim! se intercalau printre refugiaţi. Şi eu am rostit câteva din aceste rugăciuni într-o absolută disperare. Eram sigură că o să ne înecăm. Eram în una din încăperile bărcii care avea câteva ferestre. Aerul a început să devină îmbâcsit de mirosul corporal, de umiditate şi de o senzaţie de teroare. Dacă deschideam ferestrele, apa ar fi intrat înăuntru şi dacă le menţineam închise, nu se putea respira. Dintr-o dată barca se înclină puternic şi noi am fost aruncaţi cu toţii într-o anumită direcţie. În acele momente mi-am amintit de conversaţia ce am avut-o cu sora mea din Australia care este creştină şi cu fratele meu care locuieşte în Germania. Amândoi mi-au vorbit despre credinţa în Isus Hristos. Mi-am amintit şi de scenele unui film despre Isus pe care l-am văzut în Iran. În acele momente de cumpănă, am început să plâng în rugăciune spre Isus. Niciodată nu m-am rugat Lui până atunci. I-am spus că dacă ne va îngădui ca eu şi copiii mei să supravieţuim, voi merge la biserică imediat ce vom ajunge pe pământ. Imediat barca se îndreptă ca prin minune şi furtuna încetă. Oamenii s-au bucurat că Alah le-a ascultat rugăciunea, dar eu ştiam că Isus a fost acela care mi-a răspuns rugăciunii mele!
Incredibil dar în acele momente a apărut un vapor grecesc care s-a apropiat de noi şi ne-au aruncat câteva sticle de apă în barca noastră. Apoi ne-au remorcat şi ne-au dus aşa până la mal. Cred că au anunţat înainte despre noi, deoarece atunci când am ajuns pe plajă ne aşteptau o mulţime de sticle de apă şi pahare. Apoi ne-au condus spre un campament unde ne-au dat mâncare, refugiu şi haine uscate. Dacă grecii ar fi fost musulmani, cred că niciodată nu s-ar fi îngrijit de noi. Cu toate că noi intenţionam să ajungem în Italia, am terminat călătoria în Grecia. Vroiam să-mi duc la îndeplinire promisiunea, aşa că am întrebat de o biserică. Am ajuns la o biserică grecească unde se celebra o nuntă. Am intrat, m-am aşezat şi am privit în jur. Nimeni nu mi-a zis nimic, dar a fost interesant să văd edificiul.
Săptămâna următoare m-am dus la o altă biserică, m-am aşezat în spate şi observam. Nu înţelegeam nimic din ceea ce se vorbea. M-am dus la o a treia biserică şi iarăşi nu am înţeles nimic, dar curios lucru, o pace profundă venea în inima mea, doar stând în aceste biserici şi am înţeles că ceva se petrecea înlăuntrul meu. Nu înţelegeam dar ştiam că este ceva bun.
Apoi am aflat despre un loc şi o organizaţie care îşi desfăşura activitatea într-un edificiu de 8 etaje. Am auzit că distribuiau alimente pentru afgani, aşa că m-am dus acolo. Era Centrul pentru refugiaţi Hellenic Ministries. Am ascultat o cuvântare despre Isus care a fost tradusă în limba mea şi apoi mi-au dat o Biblie afgană. Am luat-o şi am început să o citesc. Am început să compar de ceea ce citeam în Biblie cu ceea ce ştiam eu că învaţă religia mea. Biblia spune lucruri precum: iubeşte-l pe aproapele tău; întoarce şi celălalt obraz atunci când eşti lovit; iartă-ţi duşmanii. Religia mea ne îndemna ca să-i omorâm pe necredincioşi şi să-i urâm pe duşmani. Nicăieri nu am citit atâta despre dragoste şi iertare aşa cum am citit în Biblie. Duşmanii din Afganistan au fost cei care mi-au omorât soţul. Tot ceea ce am auzit despre cele două principale secte din religia mea era că aceştia erau necredincioşi.
Am fost martor când un bărbat a fost împuşcat în piept şi a murit pentru că era din altă sectă. O altă femeie a primit un glonţ tocmai în faţa casei mele şi a murit datorită sectei sale. Am văzut oameni a căror membre au zburat în explozii în confruntările sectare. Eu aveam atunci doar 15 ani şi nu puteam să-mi şterg acele imagini din minte.
Nu puteam să nu observ diferenţa când priveam la acele persoane care lucrau în Centrul pentru refugiaţi, unde mergeam ca să ascult lecţiunile biblice. Erau umili şi întotdeauna dispuşi să ajute şi fără intenţii oculte. Îmi plăceau şi începeam să le accept învăţăturile. Mi-a plăcut atitudinea şi forma acestora şi m-am simţit atrasă de Isus pe care aceştia îl proclamau. Atunci, după vreo 4 luni, am luat o decizie. Voiam să cred în Isus. Eu doream ca El să fie Salvatorul meu, cu adevărat. Viaţa continuă să fie grea dar sunt mulţumită. Am pace interioară. El mi-a răspuns la multe din rugăciunile mele. Sunt o persoană nouă. Cred că Dumnezeu a făcut ca să deviem spre Grecia ca eu să pot auzi vorbindu-se despre credinţa creştină şi să o accept.
Când sora mea din Australia m-a sunat şi mi-a spus că ea crede în Isus, m-am îngrozit. Am plâns şi am plâns pentru ea pentru că a pierdut calea. Atunci fratele meu din Germania mi-a spus că şi el s-a transformat într-un credincios al lui Isus. Acesta a fost urmat de un alt frate din Suedia care de asemenea s-a întors spre Isus. Ce se întâmpla cu familia mea?
Atunci ochii mei s-au deschis şi mi-am dat seama că a fost Isus cel care m-a salvat de la moartea prin înec şi apoi m-a salvat pentru viaţa eternă. Alţi membri din familia noastră în Iran şi alt frate în Franţa, sunt foarte împotriva creştinismului şi deranjaţi de acei dintre noi care ne-am schimbat credinţa şi ne-am încrezut în Isus. De la furtuna din mare şi până la pacea din inima mea sunt cu adevărat mulţumită! Lăudat să fie Domnul”.
Directorul Hellenic Ministries, Bruce McAtee, vorbind refugiaţilor cu ocazia Naşterii Domnului
Povestea femeii a fost relatată de către directorul misiunii, Bruce McAtee, care a informat că după un timp, ea şi copiii s-au mutat în Suedia unde locuiau părinţii ei. „Înainte de a pleca, ea şi-a mărturisit experienţa în biserică şi am avut privilegiul de a o boteza. A fost un moment de mare emoţie, deoarece a ieşit din apă cu lacrimi în ochi şi rugându-se. Ea aplecat din Grecia cu convingerea de a mărturisi şi altora această experienţă şi noua ei viaţă de speranţă, pace, dragoste, iertare şi tot ceea ce se poate găsi în Hristos”, a concluzionat McAtee.
コメント