Creştinii evanghelici din Ucraina suferă o intensă persecuţie în mijlocul conflictului din estul ţăr

Luptele brutale dintre separatiştii ruşi şi forţele ucrainene au cauzat 2 500 de morţi anul acesta. Creştinii evanghelici ucraineni au suferit o intensă persecuţie în timpul disputelor … de multe ori cu tragice consecinţe.

Este o scenă pe care Elena Velichko nu şi-o poate scoate din minte şi nu este de mirare de ce. Rebelii pro-ruşi au preluat controlul satului ei natal în aprilie şi soţul ei Vladimir i-a cerut să-şi ia copiii şi să fugă.

„Ne-a dus la gară şi ne-am spus ADIO. El mi-a spus: Te iubesc. Apoi m-a sărutat pe mine, apoi copiii şi a plecat”, a spus Velichko.

Mai multe zile după aceasta, viaţa ei şi a celor opt copii, cu vârste între 2 şi 16 ani, s-a întors cu susul în jos. Era în 8 Iunie, ziua de Rusalii. Biserica era pe jumătate goală deoarece oraşul se afla sub asediul separatiştilor care se confruntau cu forţele ucrainene. Când s-a terminat programul, toţi au ieşit afară pentru a merge acasă şi atunci s-a întâmplat ceva de neimaginat.

„Cineva de la biserică m-a sunat şi mi-a spus că soţul meu împreună cu alţi trei credincioşi au fost sechestraţi de nişte bărbaţi care îi aşteptau la ieşirea din biserică”, relatează Velichko.

Alexander Gayvoronski, un diacon din biserică era acolo în acea duminică. „Bărbaţii aveau măşti pe faţă şi erau  înarmaţi cu arme automate. Ei le-au spus celor patru bărbaţi creştini să urce în maşinile lor”, a comenta diaconul.

Rebelii i-au luat pe copiii pastorului, Ruvim şi Albert Pavenko, pe Victor Brodarski şi pe Vladimir, soţul Elenei. Mai mulţi martori au relatat lui CBN News ce s-a întâmplat cu cei patru ce au fost sechestraţi: pentru început i-au scos în afara oraşului unde au fost torturaţi. În ziua următoare, 9 Iunie, ei au fost urcaţi într-o maşină şi li s-a spus să plece departe. Câteva minute după, au fost recapturaţi şi rebelii au tras cu armele în ei de mai multe ori. Soţul Elenei a fost ars în interiorul maşinii.

„Nu îi urăsc pe asasinii soţului meu. Este uşor să începi să pui întrebări. De ce s-a întâmplat asta? Dar dacă continui să mă gândesc la asta mă voi epuiza”, a spus Elena.

În aceeaşi zi, rebelii au ars cea mai mare fabrică de mobilă din zonă, proprietatea tatălui lui Ruvim şi Albert Pavenko. Era clar că rebelii dorea să atace comunitatea evanghelică din acel oraş. „Niciodată nu m-am gândit că într-o ţară liberă din secolul 21, cum este Ucraina se poate înregistra acest nivel de persecuţie”, a precizat Sergey Demidovich, un lider evanghelic. Serghei Demidovich este unul dintre principalii lideri evanghelici din Slavyansk. El spune că evanghelicii se confruntă cu o ameninţare constantă. „Separatiştii îi văd pe creştinii protestanţi ca inamici. Ne văd ca pe o sectă”.

Dar persecuţia deja începuse. „Toate bisericile protestante din oraş au fost ocupate de rebeli sau au fost închise cu forţa. Ni s-a interzis să ne adunăm şi liderii au trebuit să plece sau să se expună pericolului de a fi arestaţi”, a completat Demidovich.

Persecuţia se extinde dincolo de acest oraş. Toată regiunea Donetsk şi Luhansk este în această situaţie. Cu cât rebelii ocupă mai mult teren, asalturile împotriva evanghelicilor cresc.

Doi pastori au declarat la CBN News că au fost arestaţi şi torturaţi din cauza credinţei.

„Ce s-ar întâmpla dacă v-aţi întoarce în Donetsk”, întreabă reporterul?

„Dacă m-aş întoarce astăzi, aş fi arestat în primul post de control şi trimis la închisoare. Ultima dată când am fost acolo, m-au bătut cu sălbăticie, dar am continuat să predic Evanghelia şi le-am spus că şi ei trebuie să se pocăiască”, a spus Oleg, pastor în Donetsk.

Mulţi cred că persecuţia este relaţionată cu biserica ortodoxă rusă şi că rebelii pro-ruşi sunt foarte zeloşi în a îndeplini ordinele acesteia. „Când am fost în închisoare, un soldat mi-a spus că avea un ordin de sus, ca să omoare pe toţi pastorii creştini care nu aparţin bisericii ortodoxe ruse”, a spus Anatoly, pastor din Luhansk.

În timp ce această situaţie i-a forţat pe unii să se ascundă, alţii au decis să rămână. „Mulţi eroi s-au născut din acest conflict. Bărbaţi şi femei care şi-au împărtăşit cu curaj credinţa şi au ajutat victimele războiului”, a comentat Oleg.

Elena Velichko spune că nu există zi în care să nu se gândească în acel ultim ADIO, la acel ultim sărut cu soţul ei, pe peronul gării. Dar ea continuă să rămână fermă în credinţă, încrezătoare că Dumnezeu se va îngriji de ea, de copiii ei şi de Ucraina.

„Oamenii mă întreabă cum sunt şi atunci le vorbesc despre un Dumnezeu Atotputernic care poate vindeca inimile noastre. Probabil că nu va fi aşa de repede aşa cum vrem noi, dar procesul continuă şi rugăciunile multor credincioşi din toată lumea, ne ajută. Cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru mine este să se roage, să se roage pentru mine, pentru familia mea, pentru viitorul copiilor mei şi al ţării mele”, a concluzionat Elena.

Sursa: Mundo Cristiano – (la acest link puteţi găsi şi un video în limba spaniolă).

#creştini #persecutie #Ucraina